Seara maramureşenilor din dreapta Tisei la Bucureşti

În Bucureşti, există o comunitate de maramureşeni de pe celalt mal al Tisei, din Ucraina, care au format Clubul maramureşenilor din dreapta Tisei. De zece ani, tinerii românii din Ucraina se strâng şi organizează “Seara Maramureşeană”, cu bucate tradiţionale, pălincă şi dansuri moroşene. Departe de casă, maramureşenii încearcă să menţină vii tradiţiile, dar şi să facă cunoscută situaţia comunităţilor româneşti din Ucraina care au pierdut contactul cu România.                                   


Liliana Simionescu a participat la întâlnirea maramureşenilor:                                          La intrare, oaspeţii sunt întâmpinaţi cu pâine şi pălincă, iar în piept li se pune câte o fundiţă tricoloră. Muzica specifică maramureşeană umple încăperea. Unii tineri dansează, alţii fac fotografii, alţii pregătesc masa. De zece ani, ei se întâlnesc sub numele de Clubul Maramureşenilor din dreapta Tisei. Abia anul acesta au reuşit să devină un ONG care îşi propune să apere interesele românilor maramureşeni din Ucraina şi să promoveze tradiţiile româneşti în localităţile de dincolo de Tisa.

Preşedintele Clubului maramureşenilor, Vasile Cerbanic, a prezentat ultimele realizări de anul acesta:„Am început prin a sprijini studenţii care vin în România, am organizat seri maramureşene în fiecare an în Bucureşti pentru a ne face cunoscuţi celor din România, am organizat spectacole de colinde în Ucraina în limba română, anul acesta am reuşit să facem şi o carte de vizită online. Avem două bloguri care funcţionează cu ştiri din Maramureşul istoric şi nu numai”, spune Vasile Cerbanic.

Pe lângă întâlnirile pe care le fac, maramureşenii din dreapta Tisei vor să tragă şi un semnal de alarmăprivind situaţia comunităţilor de români din Ucraina, uitate de multe ori de autorităţile de la Bucureşti. La seara maramureşeană, ei au prezentat şi un reportaj de televiziune despre aşa numiţii „volohi”, ocomunitate de români despre care nu se ştia nimic până acum câţiva ani. „Volohii” din Transcarpatia vorbesc o limbă română arhaică şi nu ştiu mai nimic despre România, cum probabil că nici România nu ştie nimic despre ei. Cei 2000 de volohi români, dintre care 1300 sunt copii, trăiesc în sărăcie şi sunt marginalizaţi.

Unul dintre obiectivele Clubului Maramureşenilor din dreapta Tisei este să se facă ceva pentru aceşti români, spune vicepreşedintele organizaţiei, Gheorghe Marina. „Sunt două întrebări: ce am putea să facem ca să îi ajutăm pe aceşti români care deja nici măcar nu mai ştiu că sunt români, şi ce putem să facem cu ceilalţi români din afara graniţelor, să preîntâmpinăm, să nu se ajungă la fel? România este singura ţară care este înconjurată de jur împrejur de români, unii dintre ei mai mult sau mai puţin pot să îşi păstreze datinile, obiceiurile şi graiul. Ar fi binevenită o implicare a românilor din România”, spune Gheorghe Marina.

De la serile maramureşene pe care le fac tinerii nu lipsesc bucatele, voia bună şi dansul moroşan. Mâncarea este pregătită chiar de membrele clubului. Studente la facultăţile din Bucureşti, maramureşencele nu au uitat tradiţia şi au arătat cât de bune gospodine sunt pregătind mai multe feluri de sarmale, gogoşi, platouri cu slană, brânză, ceapă roşie şi chifteluţe la care se adaugă şi pălinca timisă de acasă din Maramureş.

De zece ani, aceste întâlniri se ţin fără niciun ajutor financiar din partea nimănui, oamenii pun mână de la mână, iar spaţiul în care se întâlnesc este oferit de Asociaţia 21 Decembrie.

„Tot ce se face la Seara Maramureşeană e făcut din dragoste pentru România”, spune secretarul general al Clubului Maramureşenilor din dreapta Tisei, Sergiu Dan. „E uşor dacă vrei, dacă simţi româneşte, dacă simţi maramureşeneşte, pentru că spiritul de maramureşan oricând a fost unul dintre cele mai puternice din România şi chiar dacă noi venim din Maramureşul de dincolo de Tisa, din Ucraina, uneori poate că simţim mai româneşte decât cei care se află în cadrul graniţelor statului român. Fiind la cea de a zecea ediţie, m-a surprins să văd şi anul acesta aşa de multă lume, mai multă decât anul trecut. Eu cred că aceste evenimente contează pentru că oamenii s-au săturat de problemele pe care le vede zilnic la televizor şi se mai relaxează cu o muzică maramureşană cu o pălincă. Încercăm să facem în fiecare an aceste seri maramureşene şi scopul nostru este să sprijinim românii din dreapta Tisei, să le apărăm interesele. Încercăm să îi facem să îşi dorească să îşi păstreze tradiţiile româneşti, de exemplu acolo încep să nu se mai poarte costumul tradiţional maramureşan. Prin astfel de evenimente cred că reuşim să îi adunăm pe toţi la un loc şi să le arătăm că România încă e vie, chiar şi acolo peste Tisa”, spune Sergiu Dan.

Seara maramureşeană s-a încheiat cu dansurile moroşene, cu învârtitele ameţitoare, cu bătuta şi strigăturile moroşenilor din dreapta Tisei care nu şi-au uitat tradiţiile, chiar dacă sunt departe de casă.

  

Liliana Simionescu, Reportaj RFI: Seara maramureşenilor din dreapta Tisei la Bucureşti


Sursa: http://www.rfi.ro

La Slatina, in Dreapta Tisei, vor fi inaugurate monumentele comemorative in cinstea Marilor Romani, Mihai Eminescu si Stefan cel Mare si Sfant

Primăria localitătii romanesti Slatina, din Dreapta Tisei, impreuna cu Asociatia culturală Florile Izei si Asociatia Carpatină de cooperare româno-ucraineană MARAMURES-SOLOTVINO, organizeaza sambătă 26 noiembrie 2011, începând cu ora 13:00, la Slatina festivitatea dezvelirii busturilor lui Stefan cel Mare si Mihai Eminescu. Lucrările au fost executate de Leodind Popescu, maestru în arte, pictor-sciitor-ziarist, din Chisinău. Asociatia culturală Florile Izei din Sighetu Marmatiei, reprezentată de Gheorghe Dunca, în calitate de presedinte, a achitat suma de 20.000 Roni , cât a costat executarea busturilor din bronz . Asociatia culturală Florile Izei si Asociatia Carpatină - presedintele carora este Ana Bococi au procedat la remiterea gratuită a celor două lucrări- monumente, localitătii Solotvino, Maramuresul din Dreapta Tisei, din raionul Teaciv, regiunea Transcarpatia.

Sursa: www.maramedia.ro

Centru Etnofolcloric româno-ucrainean la Solotvino

Sâmbătă, 10 septembrie, la Solotvino, Ucraina, a fost inaugurat oficial Centrul Etnofolcloric ce va funcţiona în cadrul Primăriei Solotvino şi va avea în componenţă o bibliotecă cu volume în limba română, ucraineană şi maghiară, accentul fiind pus pe volumele destinate copiilor şi un infochioşc cu informaţii cu caracter cultural, educaţional şi turistic despre localităţile din dreapta şi stânga Tisei. Celor prezenţi la inaugurare li s-au adresat: Gheorghe Uhali, primarul din Solotvino, Vasile Mihalca, deputat raional, Ioana Trifoi, primarul din Botiza, Irina Pop, directorul Căminului Cultural Săpânţa, Claudia Gampe, coordonator proiect din partea română, Mihai Tocar, coordonator proiect din partea ucraineană.

„Acest Centru etnofolcloric va fi un util instrument de lucru care va impulsiona colaborarea transfrontalieră dintre România şi Ucraina. Sperăm ca şi pe viitor să putem derula proiecte comune prin care să atingem acelaşi obiectiv”, a spus Claudia Gampe, coordonator de proiect din partea română.

„Ne bucurăm că am reuşit să inaugurăm acest obiectiv din cadrul proiectului nostru comun. Alături de partenerii noştri din România cu siguranţă vom colabora şi pe viitor în alte proiecte”, a spus Mihai Tocar, coordonator proiect din partea ucraineană. În încheierea manifestării a fost susţinut un program artistic de către Ansamblul folcloric „Speranţa”, coordonat de prof. Elena Şiman.

Sursa: http://www.infomm.ro

„Mai presus de tihna noastră stă apărarea fiinţei şi neatârnarea ţării noastre!”

Fiu al domnului Bogdan al II-lea şi al Mariei Oltea, Ştefan l-a înfrânt în 1457, la Doljeşti, pe Petru Aron, ucigaşul tatălui său, şi a fost uns domn al Moldovei de către mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcată de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniseră o ameninţare pentru Europa şi pentru întreaga Creştinătate. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ştefan a obţinut-o la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica Ţării Moldovei spune că, după această luptă, Ştefan cel Mare „nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine şi cu apă şi în toată ţara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu şi numai Lui să i se aducă laudă”.După propria sa mărturie, Ştefan cel Mare a purtat 36 de bătălii, din care a câştigat 34. Victoriile răsunătoare împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) şi Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste state. Singurele înfrângeri au fost cele de la Chilia (1462) şi Războieni-Valea Albă (1476). Şi în cazul înfrângerilor, Ştefan cel Mare a dovedit o profundă conştiinţă duhovnicească: „a stat în voinţa lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcate şi lăudat să fie numele Său”.Prima parte a domniei a fost marcată de războaie. Singura mănăstire pe care domnul a ctitorit-o în această etapă a fost Putna (1466–1469). Un moment de cumpănă avea să fie cel din lupta de la Şcheia (1486), în care voievodul a căzut de pe cal şi a zăcut jumătate de zi printre morţi. Acest moment şi poate înţelegerea că invazia otomană nu poate fi stăvilită numai cu armele văzute au dus la o transformare în activitatea sa.În cea de-a doua parte a domniei, Ştefan cel Mare s-a ocupat în chip deosebit de ctitorirea de biserici şi mănăstiri, construind chiar şi două în acelaşi an. Tradiţia vorbeşte de un număr de 40 de lăcaşuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare. Pe lângă construcţia în sine, toate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele şi cărţile necesare slujbelor. Ne-au rămas până astăzi manuscrise de o rară frumuseţe – Tetraevanghele, Mineie, Vieţile Sfinţilor –, cădelniţe, ferecături de Evanghelie, broderii cu fir de aur şi argint. Toate acestea i-au făcut pe cercetători să vorbească despre o „epocă ştefaniană”.

Sfârşitul domnului a fost unul pe măsura vieţii sale: „Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pănă astăzi, îi zicu Sveti Ştefan vodă” (Letopiseţul lui Grigore Ureche).După trecerea lui Ştefan cel Mare la cele veşnice, în 2 iulie 1504, poporul a simţit că are un mijlocitor şi un rugător în cer.
Recunoaşterea oficială a sfinţeniei lui Ştefan cel Mare, prin actul canonizării de către Biserică, a venit după câteva sute de ani, deşi el era cinstit ca sfânt de către popor încă de la moartea sa.
Pe aceste temeiuri şi Biserica Ortodoxă Română a împlinit în 1992, după o întârziere datorată regimului comunist, actul oficial al canonizării lui Ştefan cel Mare ca domn binecredincios, stabilind şi ziua cinstirii sale – 2 iulie.

Ştefan cel Mare este SFANT pentru că şi-a iubit neamul şi s-a jertfit pentru el, iar neamul a răspuns prin cinstire şi evlavie. Acestui neam ai cărui fii suntem noi, cei de astăzi, el i-a transmis o moştenire nepreţuită, sugerată chiar prin cuvintele scrise pe pergamentul din icoana sa: „Mai presus de tihna noastră stă apărarea fiinţei şi neatârnarea ţării noastre!”. Această moştenire o avem şi noi de păstrat şi de transmis mai departe nealterată: libertatea neamului şi credinţa ortodoxă.

Romanii din Dreapta Tisei (Ucraina) il cinstesc si ei, astazi, insa, in taina, pe Stefan cel Mare si Sfant, intrucat, autoritatile ucrainene exercita o presiune constanta asupra populatiei romanesti din aceasta regiune in ceea ce priveste viata spirituala. Este pur si simplu de neconceput pentru zilele in care traim, ca bustul Celui mai MARE ROMAN - STEFAN CEL MARE SI SFANT, sa stea ascuns in beciul unuia din consilierii Primariei localitatii Slatina.

Mai jos puteti vedea o poza lucrata in photoshop care ne prezinta cum ar fi putut arata, astazi, monumentul Sfantului Stefan cel Mare din fata bisericii “Acoperamantul Maicii Domnului”, de la Slatina. De precizat ca in realitate, cu mare parere de rau, sta doar soclul pe care, cica, urmeaza (nu s-a facut o precizare cand anume?!) sa fie instalat bustul celui mai mare Roman.

Noi, maramuresenii din Dreapta Tisei, prin firea noastra suntem cunoscuti ca fiind niste oameni rabdatori si calmi, tot asteptam si asteptam. Si asteptam sa fie instalat si bustul lui Mihai Eminescu in fata Scolii Romanesti din Slatina, si asteptam, si asteptam, si asteptam ca oficialii ucraineni sa ne permita sa-l punem la loc de cinste si pe Sfantul Stefan cel Mare.
Poate suna naiv, insa, dupa cum totul are o limita, va veni ziua aceea, multasteptata, cu soare, cand ne vom uni si ne vom face dreptate!

 

Sursă: clubmaramu.ablog.ro

Uniunea Regionala a Romanilor din Transcarpatia "Dacia" a sarbatorit 10 ani de activitate

La data de 30 aprilie 2011, in localitatea românească Apşa de Jos din Maramureşul Istoric de peste Tisa (reg. Transcarpatia, Ucraina, n.red) s-a desfăşurat cel de-al X-lea Simpozion Internaţional organizat de către Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia (URRT) „Dacia”. Evenimentul, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP), a fost organizat cu prilejul aniversării celor 10 ani de activitate ai URRT „Dacia”. Potrivit informatiilor, din partea autorităţilor române, la manifestare, au fost prezenţi secretarul de stat al DRP, Eugen Tomac, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, Titus Corlăţean, senatorii Gheorghe Mihai Bârlea şi Valeriu Marian, deputatul Mircea Irimescu, ambasadorul român în Ucraina, Cornel Ionescu şi consulul general al României la Cernăuţi, Tatiana Popa.

De asemenea, la lucrările simpozionului au luat parte deputatul român din Rada Supremă a Ucrainei, Ion Popescu, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor locale care au salutat oportunitatea desfăşurării evenimentului. Acţiunea a reunit numeroşi reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Ucraina, cadre didactice, jurnalişti români din statul vecin, lideri ai asociaţiilor româneşti din regiunea Cernăuţi, Transcarpatia şi Crimeea.

În alocuţiunea sa, secretarul de stat Eugen Tomac a apreciat prezenţa parlamentarilor români la acest eveniment drept o reiterare a interesului pe care statul român îl manifestă faţă de comunitatea românească din Ucraina, dar şi o expresie a disponibilităţii pentru colaborare cu autorităţile ucrainene. Domnia sa a mai precizat necesitatea continuării acestui tip de activităţi, care au drept rol conservarea patrimoniului cultural existent şi menţinerea unei legături neîntrerupte a membrilor comunităţii româneşti cu trecutul lor. Cu acest prilej, DRP a donat reprezentanţilor mediului asociativ românesc din regiune volume de literatură română şi materiale didactice.


Sursa: dincolodetisa.blogspot.com

25 de ani de la catastrofa de la Cernobâl

 La 26 aprilie 1986, ora locala 1.23, a explodat reactorul numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobil, situata in nordul Ucrainei, in apropierea granitei cu Rusia si Belarus. O buna parte din Europa, dar mai ales aceste trei tari, pe atunci republici ale URSS, au fost astfel expuse contaminarii.

Peste 25.000 de persoane care au intervenit pentru a diminua efectele catastrofei, cu precadere rusi, ucraineni si belarusi, au decedat, potrivit estimarilor oficiale. Un bilant al ONU estima, in septembrie 2005, 4.000 de decese in Ucraina, Belarus si Rusia, ca urmare a bolilor de cancer determinate de contaminarea radioactiva. Raportul a fost insa contestat de numeroase organizatii neguvernamentale, potrivit NewsIn.

Oficial, numai in Ucraina se considera ca 2,3 milioane de persoane au avut de suferit de pe urma catastrofei. Intre 1986 si 2006, 4.400 de ucraineni - copii sau adolescenti in momentul catastrofei - au fost operati pentru cancer de tiroida, consecinta cea mai evidenta a iradierii, potrivit Ministerului Sanatatii.

Potrivit celui mai cuprinzator studiu stiintific despre tragedia din 26 aprilie 1986, aproape un milion de oameni ( 985.000), au murit de diverse forme de cancer, provocate sau agravate de radiatiile de la Cernobil, doar in primele doua decenii de la accident. Acest bilant va creste, afirma un studiu intitulat "Cernobil: consecintele catastrofei pentru oameni si mediu", citat de Realitatea TV. Norul a fost purtat de vant aproape peste tot in lume, iar substantele raman active zeci de mii de ani. Astfel, catastrofa a dus si la mutatii genetice la plante si animale, scazand imunitatea la boli in randul populatiei tinere, in numeroase zone, in special in Belarus, Ucraina si Rusia.

Centrala de la Cernobil, al carei ultim reactor a continuat sa produca electricitate, a fost inchisa in decembrie 2000. Insa pentru ca sarcofagul ce trebuia sa acopere circa 200 de tone de magma radioactiva compusa din combustibil nuclear s-a fisurat, continua sa ramana o amenintare constanta. Aceasta magma este "cea mai mare problema a noastra. Ea este puternic radioactiva si facem totul pentru ca ploaia si ninsoarea sa nu patrunda in interiorul sarcofagului", declara in urma cu doi ani ministrul ucrainean al situatiilor de urgenta, Volodimir Sandra.

Autoritatile au facut lucrari pentru a consolida aceasta veche sapa de beton, realizata in graba a doua zi dupa catastrofa. Urmeaza sa fie construit un nou sacrofag din otel care sa acopere vechea instalatie.


Cernobal in Romania


In Romania anului 1986, populatia a aflat cu intarziere despre ce s-a intamplat la Cernobil. La cinci zile de la accident, sovieticii tineau autoritatile romane inca "in ceata". Pe 30 aprilie, directia vantului dinspre Kiev se schimbase brusc iar norul radioactiv care maturase deja nordul continentului european atinsese si teritoriul romanesc.

La aproape o saptamana dupa explozia de la Cernobil, chiar de "1 Mai Muncitoresc", Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a intrunit intr-o sedinta de urgenta pentru a discuta despre efectele catastrofei in Romania, a scris Cotidianul in 2008, publicand in premiera stenograma acelei sedinte: O intalnire "epocala" la care Ceausescu a decis sa informeze populatia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumatate, si sa formeze o comisie de control asupra cazului, condusa de "savantul de renume mondial" Elena Ceausescu.

Intre timp insa, populatia a iesit la iarba verde, profitand de zilele libere de 1 Mai. Potrivit Cotidianul, informarea publicului despre nivelul ridicat de radiatii la noi in tara s-a facut sub forma unor "pastile" de text, ratacite prin paginile oficiosului PCR, Scanteia, si in celelalte ziare controlate de partid. In aceste texte nu erau mentionate nici nivelurile de radioactivitate la care se ajunsese in zone precum cea a Iasiului, dar nici faptul ca se depasise pragul de alarmare. Dupa 2 mai, oamenilor le era recomandat in aceste "anunturi" vagi sa spele bine fructele si legumele sau sa evite iesirile copiilor in spatii largi.

Ulterior, a fost declansata o campanie in scoli prin care elevilor li s-a administrat "antidotul" - o doza de iod. Iodul devenise in acele zile un panaceu cautat intens. La farmacii si policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni.

Sursa: http://www.9am.ro 

Blagoveşcenia sărbătorită de românii din Dreapta Tisei

“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul bine il vesteste…”.

Credinciosii romani ortodocsi din Dreapta Tisei sarbatoresc, in fiecare an, la data de 7 aprilie, Blagoveşcenia sau Buna Vestire.
Cu acest prilej, in toate bisericile din Maramuresul din Dreapta Tisei se va oficia, astazi, slujba sfintei si dumnezeiestii liturghii. Caci tot astazi punem inceput bun mantuirii noastre. Intrucat prin zamislirea pruncului Iisus in pantecele Fecioarei Maria avem si noi nadejde sa scapam curati din valtoarea acestei vieti pamantesti.
Cel mai potrivit ar fi ca in aceasta sfanta si mare zi sa luam seama la predica Sfantului Nicolae Velimirovici:


Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, al carei nume este Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. “A sasea luna” se refera la rodul din pantecele Elisabetei, de la zamislirea lui Ioan Inaintemergatorul. De ce a sasea? De ce nu a treia, a cincea ori a saptea? Pentru ca omul a fost zidit in a sasea zi, dupa zidirea intregii naturi. Hristos este Innoitorul intregii zidiri. El vine ca ziditor nou si Om nou. Totul se face nou in El.

Soarele se oglindeste in apa cea limpede si cerul in inima curata.

Dumnezeu Duhul Sfant are multe salasuri in aceasta lume intinsa, dar inima neprihanita a omului este locasul in care Ii este cel mai bine-placut sa Se salasluiasca. Acesta este adevaratul Lui salas; toate celelalte sunt numai locuri in care Isi face lucrarea.

Inima omului nu poate fi niciodata pustie. Intotdeauna este plina cu ceva: fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se afla in inima este prin sine legat de curatia ei.

Era o vreme cand inima omului era plina numai cu Dumnezeu – o oglinda a frumusetii lui Dumnezeu, o psaltire pentru lauda lui Dumnezeu. Era o vreme cand totul se afla intru adevar, in mana lui Dumnezeu, in afara de primejdii; dar cand omul, in nebunia lui, a luat lucrurile in mainile sale, multe fiare salbatice au atacat inima omului; si de aici a venit inlauntru robia inimii omului si, in afara, ceea ce se intelege ca istorie a omenirii.

Fiind neputincios sa ia in mainile sale purtarea de grija a inimii, omul a cautat sprijin in lucrurile – insufletite si neinsufletite – pe care le avea in jurul sau. Dar tot ce a gasit omul ca sa-i sprijine inima a fost doar spre a i-o necinsti si a i-o rani.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni este chipul cel mai inalt al iubirii Lui de oameni, vestea celei mai mari bucurii pentru inima cea curata si a celui mai zguduitor eveniment pentru inima cea necurata.

Venirea lui Dumnezeu printre oameni este ca un stalp care arde in intunericul cel mai adanc. Vestea acestei veniri a inceput cu un inger si o fecioara, cu o convorbire intre curatia cea cereasca si cea pamanteasca.

Cand o inima necurata sta de vorba cu o inima necurata, se isca un razboi. Cand o inima necurata sta de vorba cu una curata, se isca un razboi. Doar atunci cand o inima curata sta de vorba cu o alta inima curata este veselie, pace si minune mare.

Arhanghelul Gavriil este primul purtator de cuvant al vestii celei bune pentru mantuirea omului, al faptei celei minunate a lui Dumnezeu – intrucat mantuirea omului nu putea veni fara fapta cea minunata a lui Dumnezeu. Preacurata Fecioara Maria a fost prima care a primit aceasta veste buna si a fost cel dintai om care s-a cutremurat de frica si de bucurie. Cerul se oglindea in inima ei curata precum soarele in apa cea limpede. Domnul, Ziditorul lumii noi si Innoitorul celei vechi, urma sa-si odihneasca capul in inima ei si sa se imbrace in trup.

Omul asteapta minuni de la Dumnezeu, dar atunci cand minunea vine el nu crede in ea. Firea a devenit pentru oameni pomul ispitei. Ascuns sub umbra firii din pricina goliciunii, omul asteapta sa-l viziteze Dumnezeu – si se teme de vizita lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu nu-l viziteaza, se plange; dar cand El o face, omul nu-L primeste. Precum atunci, in Rai, Adam a fost asezat intre doi copaci: acela al vietii si al cunoasterii, tot asa si urmasii lui Adam sunt asezati intre doi copaci: Dumnezeu ca pom al vietii si firea ca pom al cunoasterii; intrucat libertatea, ascultarea si smerenia se pot incerca acum ca si atunci. Trebuie puse la incercare intelepciunea omului, inima omului si vointa omului.

Fiecare lucrare a zidirii lui Dumnezeu este o bucurie, caci Dumnezeu nu face nimic din nevoie, asa cum sustin diferite filozofii nestiutoare si religii pagane mincinoase. Fiecare lucrare a zidirii este o bucurie pentru Dumnezeu si El are mare placere sa-Si impartaseasca bucuria cu altii!

Sursă: clubmaramu.ablog.ro

Cozi la vama Sighetu Marmaţiei - Slatina pentru benzină ucraineană

Ultima scumpire a carburanţilor aglomerează vama cu Ucraina din Sighetu Marmaţiei. Românii stau ore întregi la rând pentru a-şi lua benzină sau motorină, mult mai ieftine în ţara vecină. La un plin, economia este de aproximativ 100 de lei.

Să îţi alimentezi maşina în Ucraina a devenit o adevărată afacere pentru maramureşenii din zona de frontieră. Diferenţa de preţ între un litru de benzină românesc şi unul ucrainean, după ultima scumpire, este de 2 lei.

Şi alimentele sunt mai ieftine în ţara vecină, motiv pentru alte economii.

Într-o lună, dacă îşi fac aprovizionarea şi două plinuri cu benzină, românii fac o economie de până la 400 de lei. Asta deşi comercianţii ucraineni ţin şi ei pasul cu scumpirile din România. De exemplu, dacă săptămâna trecută, un litru de benzină ucraineană costa 3 lei şi 50 de bani, acum preţul a urcat la 4 lei.

Sursă: www.cotidianul.ro